. . .

Momentu' ăla în care brusc realizezi că iubești pe cineva. Iubești ochii ei, privirea aia care te trezește la viață, care îți dă energie, iubești să petreci timpul cu ea, o oră parcă era o secundă, iubești zâmbetul ei, Doamne ce zâmbet!
Dar dintr-o data realizezi că nu merită, nu merită efortul când ști că n-ai nimic de oferit, când ști că doar și-ar pierde timpul cu tine, ești un nimic și tot așa o să fi pentru totdeauna . . . 
Ce faci atunci? Plângi?
Sau îți bagi pula, mai fumezi un cui și o aștepți pe următoarea cu gândul că poate va fi altfel . . .

Bun venit !

La plictiseală am decis să deschid blogul ăsta să pot spune tot ce gândesc, fără să ascund nimic. Orice idee, orice nimic care-mi trece prin minte. Nu sunt un tip foarte interesant, am defecte și calități. Mai multe defecte decât calități sincer să fiu . . . Și ca s-o dau în ton cu toată lumea, o să vă spun câteva chestii despre mine. Îmi place să stau. Îmi place chiar foarte mult să stau. Mai ales dacă am o cafea și o țigară în față. Neavând prieteni, nu am cu cine schimba idei, vorbe, păreri, așa că, bine ați venit în mintea mea!