. . .

Momentu' ăla în care brusc realizezi că iubești pe cineva. Iubești ochii ei, privirea aia care te trezește la viață, care îți dă energie, iubești să petreci timpul cu ea, o oră parcă era o secundă, iubești zâmbetul ei, Doamne ce zâmbet!
Dar dintr-o data realizezi că nu merită, nu merită efortul când ști că n-ai nimic de oferit, când ști că doar și-ar pierde timpul cu tine, ești un nimic și tot așa o să fi pentru totdeauna . . . 
Ce faci atunci? Plângi?
Sau îți bagi pula, mai fumezi un cui și o aștepți pe următoarea cu gândul că poate va fi altfel . . .